Tag: empatie

Configurațiile self-ului

„Cum sunt eu?”

Ce vă răspundeți la această întrebare? Și din ce perspectivă priviți lucrurile?

Este o întrebare foarte personală, și în același timp foarte generală. Printre altele, este și una din întrebările cheie ale psihoterapiei centrate pe persoană, de la care poate porni un proces explorator profund și extins. De cele mai multe ori, răspunsul nu este nici pe departe unul singur, și pe deasupra variază de la moment la moment. Suntem mereu în mai multe feluri, și în continuă schimbare. Cu toate astea, unele feluri de a fi sunt mai clar conturate decât altele, mai stabile și mai constante, și se exprimă în moduri coerente și ușor recognoscibile ca aparținând unei structuri unitare, din aceeași zonă a self-ului. Au primit mai multe nume de-a lungul timpului – de exemplu „părți”, „voci”, sau pur și simplu „moduri de a fi” – dar în psihoterapia centrată pe persoană ele se numesc „configurații”.

Continue reading Configurațiile self-ului

Ascultarea empatică – de ziua ei, 21 octombrie

Pe 21 octombrie este Ziua Mondială a Ascultării, și o sărbătorim și în București, drept „Ziua Ascultării Empatice”. Vineri la prânz, între 11:00 și 13:00, pregătim un workshop pentru studenți din cadrul facultății de psihologie, iar pe seară, între 18:00 și 21:00 vă aștept împreună cu colegii mei din Asociația Română de Psihoterapie Centrată pe Persoană la Seneca AntiCafe. Voi fi printre ascultători și timp de câte douăzeci de minute voi asculta empatic pe oricine se va așeza în fața mea. Există și o întrebare pe care o vom pune: „cum te simți în lume si în viață?”, în caz că nu aveți idee cu ce să începeți.

Continue reading Ascultarea empatică – de ziua ei, 21 octombrie

Empatia – ce are ea specific?

Data trecută am scris despre empatie, aşa cum este ea înţeleasă în psihoterapia centrată pe persoană. Era vorba despre un proces care are la bază o atitudine de deschidere şi căldură, prin care putem înţelege lumea cuiva ca şi cum ar fi a noastră. Toate bune şi frumoase, însă nu facem asta şi atunci când simpatizăm cu cineva? Sau când ne identificăm cu trăirile celuilalt? Sau când simţim milă, de pildă? Ei bine, nu. Empatia, simpatia, identificarea şi mila sunt lucruri foarte diferite între ele şi consider că e important să nu le confundăm una cu cealaltă, pentru că fiecare porneşte din trăiri diferite şi duce la rezultate diferite.

Continue reading Empatia – ce are ea specific?

Empatia – un fel de a fi în relaţie

Am scris în articolul precedent, chiar în titlu, că empatia este ceva ce putem face cu toții – că este o capacitate. Dar oare nu este empatia și ceva ce putem avea? Sau un fel în care putem fi? Sau ceva ce trăim? Ce este empatia de fapt, dincolo de mecanismele fiziologice care o fac posibilă? Răspunsuri la aceste întrebări sunt multe, chiar și printre psihoterapeuți. Şi în cadrul psihoterapiei centrate pe persoană există mici diferențe de nuanță sau viziune asupra conceptului, însă în aspectele esenţiale psihoterapeuții centrați pe persoană au ajuns la o înțelegere comună a termenului, care face din empatie una dintre componentele absolut necesare ale relației terapeutice. Articolul pe care tocmai îl citiți prezintă această înțelegere comună și explică, pe scurt, de ce este empatia atât de importantă pentru psihoterapia centrată pe persoană – și pentru relații în general.

Continue reading Empatia – un fel de a fi în relaţie

Empatia – ceva ce cu toții putem face

Am scris până acum despre importanţa pe care o au cuvintele, şi articolele au fost – deşi interesante – destul de lungi şi stufoase. Mi-am zis că este timpul pentru o schimbare de perspectivă şi mă hotărâsem ca următorul articol – acesta – să fie despre Batman! Dar cum pot să scriu despre „Cavalerul întunecat” din perspectivă rogersiană (centrată pe persoană – sunt cam acelaşi lucru, şi denumirea vine de la întemeietorul acestei forme de terapie, Carl Rogers) fără să aduc vorba despre self-conceptul lui, sau despre tendinţa lui la actualizare (ca să dau doar două exemple)? Oricât aş vrea eu să scriu despre personaje din benzi desenate şi din alte medii artistice, trebuie mai întâi să merg până la capăt cu definirea termenilor şi să explic – pe scurt – conceptele de bază ale abordării centrate pe persoană. Acesta este primul dintr-o serie de articole cu acest scop: de a stabili o bază de înţelegere comună, astfel încât atunci când voi folosi un concept anume, să ştiţi exact la ce mă refer.

Continue reading Empatia – ceva ce cu toții putem face

Să ne definim (în continuare) termenii

Cum spuneam în articolul precedent, cuvintele sunt foarte importante. În psihoterapia centrată pe persoană (dar și în cele mai multe abordări psihoterapeutice) ele sunt instrumente ale schimbării, tocmai deoarece comunicarea dintre psihoterapeut și clienții săi este în principal verbală. Dar acesta nu este singurul motiv. Una dintre funcțiile cele mai importante pe care le îndeplinesc cuvintele este, psihoterapeutic vorbind, aceea de a simboliza experiențe. Găsirea unor cuvinte potrivite pentru a ne defini trăirile este una dintre modalitățile cele mai obișnuite de a ne procesa experiențele. Bineînțeles, nu este singura modalitate. Ne putem simboliza trăirile și prin metodele artei, prin mișcare, prin sunet și așa mai departe. Totuși, cuvântul este unul dintre cele mai eficiente și des folosite mijloace pe care le avem la dispoziție pentru acest lucru, pentru că poate fi foarte specializat, foarte exact. Dar de ce să procesăm experiențele pe care le avem? Nu e suficient să trăim pur și simplu? Probabil că de multe ori da, este suficient. Însă cred că procesarea experienței devine o necesitate atunci când ea este una semnificativă, puternică, care ne mișcă într-un fel mai profund.

Continue reading Să ne definim (în continuare) termenii